Program Luni - Sâmbătă 10 -20
Telefon 0756 096464
Email centrupsi@gmail.com

Starea de bine în psihologia pozitivă

psihologia pozitiva

Încă de la începutul acestui secol, psihologia pozitivă a efectuat o serie de cercetări privind conceptul de “stare de bine”. Rezultatul acestora a dus la o schimbare de paradigmă în psihologia contemporană, în care accentul nu mai este pus doar pe traumele și tulburările psihice ale oamenilor, ci și pe calitățile personale care sporesc sentimentul de bunăstare psihică sau starea de bine.

Termenul de psihologia pozitivă a fost folosit încă din 1950 de Abraham Maslow, celebrul creator al piramidei nevoilor, însă concepția filosofică care stă la baza ei a fost formulată de filosoful grec Aristotel înaintea erei noastre. Acesta diferenția starea de bine hedonică, bazată pe plăcere și era de scurtă durată, și starea de bine eudaimonică, de lungă durată.

Psihologul Martin Seligman a descris în cartea sa Authetic Happines starea de bine în 3 modalități: plăcerile vieții, care corespundeau stării de bine hedonice a lui Aristotel, implicarea în acțiune, care aduce satisfacția lucrului împlinit, și viața plină sens, care corespundea stării de bine eudaimonice a lui Aristotel.

Read More »

Critica finalismului si antropomorfismului în filosofia spinozistă                        

Ideea unei cauzalități finale a existenței lucrurilor și a lumii vii a stat în centrul preocupărilor multor filosofi încă din antichitate. Aristotel, de exemplu,a tratat acest subiect pe larg în opera sa capitală, Metafizica, unde dezvoltă o elaborată teorie a cauzalității și decelează nu mai puțin de patru tipuri de cauze, vorbând despre divinitate ca fiind drept cauză finală a lumii. Preocuparea pentru finalism a continuat și în modernitate, la autori precum Thomas de Aquino, Francis Bacon (Noul Organon), Descartes, Baruch Spinoza (Etica) și alții, generând concepții filosofice uneori total diferite.

Read More »