Să moară şi capra vecinului

Se spune că este o vorbă care arată un specific al românilor, însă povestioara următoare scoate la iveală că nici persanilor nu le era străină invidia şi pizma. 

“- Haide, dormi, şi mâine e o zi lăsată de la Dumnezeu” gemu soţia după ce soţul se răsucise şi se zvârcolise în pat de o sutp de ori. 

“Când eşti aşa agitat, nici eu nu pot să dorm.”

“Oh, nevastă, se plânse soţul, dacă ai avea problemele mele…Accum câteva luni am semnat hârtii pentru o datorie şi mâine trebuie plătită. Şi ştii că nu am niciun ban în casă, şi mai ştii că vecinul nostru, căruia îi datorez banii, poate fi mai veninos decât un scorpion când vine vorba de bani. 

Bietul de mine! Cum aş putea să dorm?”

După aceasta, se mai răsuci într-o parte şi în cealaltă de vreo zece ori. Toate încercările soţiei sale de a-l linişti şi de a-l face să doarmă fură zadarnice. Încercă săl consoleze spunându-i:

“Aşteaptă până mâine dimineaţă: atunci lucrurile ţi se vor părea altfel; şi poate vom găsi o cale de a înapoia banii.”

“Nimic, nimic nu va merge.” gemu omul. “Totul este pierdut.”

În cele din urmă, femeia îşi pierdu răbdarea. Ieşi în grădina de pe acoperiş şi îşi chemă vecinul:

“Ştii, soţul meu are o datorie la tine, ce trebuie achitată mâine. Vreau să-ţi spun ceva ce tu nu ştii. Soţul meu nu poate plăti mâine datoria.”

Fără a aştepta un răspuns, femeia fugi înapoi în camera de dormit şi zise:

“Dacă eu nu pot dormi, nici vecinul meu n-ar trebui să doarmă.”

Sfidătoare, se băgă în pat, în timp ce soţul ei trase cearşaful până sus, peste urechi, şi stătu acolo neliniştit, clănţănind din dinţi. În curând fu linişte şi nu se mai putu auzi nimic, decât respiraţia egală a celor doi.” (poveste persană)

Nossrat Peseschkian, Poveşti orientale ca instrumente de psihoterapie, editura Trei