[Recenzie] Configurați pentru iubire

Scopul declarat al cărții Configurați pentru iubire este “să descrie și să ofere îndrumare concretă pentru un parteneriat profund, capabil să ajute cuplurile să-și deplaseze centrul de interes de la nevoile individuale la necesitățile relației lor”, iar subtitlul oferă un indiciu prețios asupra obiectivelor urmărite de către autor de-a lungul a zece capitole care tratează tot atâtea principii de relaționare în cuplu: Construiește o relație trainică înțelegând structura mentală și stilul de atașament al partenerului tău. 

Stan Tatkin este profesor de psihologie la UCLA School of Medicine, clinician în cabinet individual de psihologie, cercetător și dezvoltator al centrului Psychobiological Approach to Couple Therapy- PACT, care combină cercetări din cadrul neuroștiinței, psihologiei atașamentului și jocul de rol aplicat la relațiile de cuplu. Pe lângă cartea Configurați pentru iubire, publicată de editura HeraldTatkin a mai scris si Your Brain on Love: The Neurobiology of Healthy Relationships  și a fost coautor al cărții Love and War in Intimate Relationships: Connection, Disconnection, and Mutual Regulation in Couple Therapy.

Stan Tatkin pornește de la observația că primele modele de consiliere maritală, care se axau pe autonomia și independența partenerilor si pe rezolvarea problemelor personale în cadrul unei psihoterapii individuale care să ajute fiecare partener să se elibereze de nevrozele personale, au eșuat. Majoritatea cuplurilor au recurs la un divorț mai degrabă decât la gestionarea constructivă a conflictelor familiale sau de cuplu. Cauza acestui eșec este văzută de Tatkin ca fiind modelul focalizării asupra sinelui individului și necesității satisfacerii nevoilor proprii propus de Sigmund Freud la începutul secolului trecut. În cadrul acestui model, căsnicia “se referă la tine și la nevoile tale, iar dacă nu-ți oferă satisfacție, desfacerea ei este justificată, indiferent ce consecințe are pentru alții, chiar și pentru copii”, model păstrat și recomandat, din păcate, de unii psihanaliști, chiar și astăzi.

În anii 70 s-a produs o schimbare de paradigmă inițiată de psihologia dezvoltării copilului, în care omul era văzut ca fiind social încă de la naștere (“nu există individ, ci doar relație mamă-copil”) și deplasa punctul focal de la sine și satisfacerea plăcerilor și nevoile proprii către un sine relațional și interdependent, oamenii fiind tratați acum ca ființe relaționale, nu independente. Normalitatea presupune dependența de relaționare, nu independență și axare pe satisfacerea nevoilor. Drept consecință, psihoterapia de cuplu și maritală a pus în centrul ei relația și s-a axat pe vindecarea acesteia, iar rezultatele pozitive nu au întârziat să apară.

Configurați pentru iubire tratează cuplul din perspectiva paradigmei relaționale și prezintă zece principii-cheie care pot crește considerabil șansele de reușită ale unei relații sănătoase și armonioase. Acestea sunt:

1.Bula de cuplu. Psihologul propune crearea unei bule de cuplu în cadrul căreia partenerii își pot oferi reciproc siguranță și protecție. Prin bulă de cuplu, autorul înțelege “membrana, coconul sau matricea care ține un cuplu laolaltă și îi protejează pe ambii parteneri de elementele exterioare”, un “mediu intim pe care partenerii îl creează și-l susțin împreună”.  Accentul pus pe autonomie duce la un sentiment acut de singurătate atât în interiorul unei relații, cât și în afara ei, spune Tatkin, iar în final la creșterea ratei divorțurilor. Principiile propuse de el în cadrul bulei de cuplu este punerea relației mai presus de orice altceva  și reciprocitatea.

2.Conflictele de cuplu sunt evitate atunci cînd regiunile din creier răspunzătoare de siguranță sunt relaxate. Din punct de vedere evoluționist, creierul uman este construit mai mult pentru a face față amenințărilor, pericolelor, decât pentru iubire. Părțile din creier răspunzătoare de reacțiile instinctive de supraviețuire sunt numite de psihologul american primitivi (amigdalele, hipotalamusul, glandele pituitară și adrenală și complexul motor dorsal vag), iar cele responsabile de partea rațională și socială, ambasadori (complexul vagal ventral, hipocampul, emisfera dreptă, emisfera stîngă, cortexul orbito-frontal). Partenerii unui cuplu se pot înțelege mult mai bine dacă situațiile conflictuale sunt gestionate de ambasadori, nu de primitivi.

Cum menținem o relație în care există discrepanțe evidente

3.Stilul de atașament contează foarte mult în relaționare. Acesta poate fi atașament sigur (caz în care partenerul este descris drept tip ancoră de psihologul Tatkin), nesigur-evitant (insula) și nesigur-ambivalent (val). Partenerii ancoră sunt siguri pe ei, se adaptează cu ușurință la nevoile de moment, își asumă obligațiile, sunt generoși și în general, fericiți. Partenerii insulă sunt independenți și se bizuie numai pe ei înșiși, funcționează mai bine în singurătate, își poartă singuri de grijă, nepretențioși. Partenerii val sunt centrați pe îngrijirea altora, sunt intuitivi, capabili să vadă ambele aspecte ale unei probleme, caută compania oamenilor, sunt darnici și generoși.

4.Parteneri experți unul în privința celuilalt. Partenerii ajung să-și cunoască reciproc vulnerabilitățile, dar nu trebuie să se folosească de aceste informații pentru a-și face rău și a se enerva unul pe altul.

5.Creearea unor ritualuri de culcare, trezire și reuniune pentru a rămâne conectați. Într-o relație cu adevărat reciprocă, fiecare partener are grijă și de nevoile celuilalt, nu numai de cele personale. Instituirea unui ritual de culcare sau de sculare care să țină cont de necesitățile partenerului ajută la menținerea intimității pe termen lung. 

6.Cultivarea încrederii: a rămâne la dispoziția celuilalt. Partenerii dintr-o bulă de cuplu care convin să fie oameni de încredere unul pentru celălalt culeg roade în moduri în care nimeni din afara bulei nu poate.

7.Protejarea bulei de cuplu. Partenerii trebuie să aibă grijă unul de altul pentru a nu deveni în plus în relațiile cu cei din afara cuplului (părinți, socri, prieteni, copii, alte relații etc. Ei trebuie să se pună întotdeauna pe primul loc.

8.Într-o luptă nimeni nu trebuie să piardă, ambii parteneri câștigă. Nu există cuplu în care să nu apară conflicte, însă lupta dintre cei doi trebuie să aibă loc sub influența ambasadorilor, nu a primitivilor, astfel că la final vor fi doi învingători. În cuplu nu trebuie să se formeze resentimente. De asemenea, nici abandonul nu este o soluție bună atunci când sunt conflicte.

9.Reaprinderea iubirii prin contact vizual. Iubirea începe cu o privire și tot așa trebuie să se reaprindă. Chiar și persoanele timide trebuie să țină cont de acest principiu, căci are un mare potențial de reaprindere a pasiunii. Flacăra iubirii și misterul inițial sunt întreținute prin contact vizual frecvent.

Iubirea adictivă versus iubirea sănătoasă

10.Minimalizarea stresului și optimizarea sănătății. Partenerii unui cuplu devin cu timpul experți în descifrarea dispozițiilor unul altuia și știu cel mai bine când celălalt se simte tensionat, dar și ce anume îl relaxează. Viața presupune mult prea multe surse de stres, iar relația nu trebuie să fie una în plus, dimpotrivă, ea este o sursă de încărcare a energiei și de detensionare. 

Fiecare capitol este condimentat din belșug cu exemple concrete care ajută la înțelegerea principiilor. De asemenea, sunt descrise și exerciții utile punerii în practică a acestora. Configurați pentru iubire este o carte utilă nu numai specialiștilor din domeniul psihoterapiei de cuplu, ci și publicului larg și face parte din colecția “Pas în doi” a editurii Herald.