Personalitatea pasiv-agresivă și comunicarea în relația de cuplu

Tm

Personalitatea pasiv–agresiva se caracterizează printr-un pattern pervasiv de atitudini negative și de rezistență pasivă în relațiile apropiate sau mai puțin apropiate, rezistență care se manifestă începând cu perioada adultă și este prezentă într-o varietate de contexte, dupa cum este indicat de patru (sau mai multe) dintre urmatoarele simptome:
1) consideră că nu este înțeles și apreciat de persoanele din jurul său

2) este mai tot timpul într-o proastă dispoziție și predispus spre conflict

3) se opune pasiv îndeplinirii sarcinilor profesionale  și obligațiilor sociale de rutină

4) critica fără motiv autoritatea

5) manifestă dispreț față de alții

6) este invidios și resentimentar față de cei mai performanți și mai talentați decât el

6) se lamentează in mod exagerat si persistent că nu este apreciat la valoarea lui

7) atitudine care alterneaza între sfidare ostilă și regrete 

 

În relațiile de cuplu, personalitățile pasiv-agresive au tendința de a obstrua comunicarea onestă și eficientă prin atitudinea pasiv-ostilă pe care o au față de partener atunci când sunt deranjați de ceva în comportamentul celuilalt. Ei nu au obiceiul de a comunica deschis ceea ce îi deranjează, nici de a reacționa imediat la cererile partenerului/ei, ci își reprimă pe moment iritarea, doar pentru ca mai târziu să adopte o atitudine ostilă, deplasată, față de tot ceea ce spune și face celălalt.

 

Modul în care sunt gestionate mânia și conflictul într-o relație indică gradul de sănătate al acesteia și prezice succesul relației pe termen lung. Cum personalitățile pasiv-agresive gestionează în mod distructiv aceste situații dificile, este de așteptat ca relația să se deterioreze pe zi ce trece fără ca celălalt partener să poată realiza ce se întâmplă cu adevărat între ei și să poată interveni în mod constructiv.

 

Personalitatea pasiv-agresivă este atât de deconectată de propria emotivitate și s-a obișnuit atât de mult să-și reprime emoțiile negative, încât de cele mai multe ori nici nu-și recunoaște starea de agresivitate, nici măcar atunci când organismul reacționează la furia reprimată prin semnale evidente (se roșesc, tremură, privire intensă etc.). Un prim pas pentru salvarea relației îl poate face partenerul care poate observa și recunoaște aceste semnale și îl poate stimula să-și recunoască stările și să vorbească deschis despre ele. Însă, cum în situațiile conflictuale ambii parteneri pot fi orbiți de emoțiile intense care circulă între ei, aceste semne pot trece nedetectate, iar șansa unei abordări oneste a stărilor de furie poate fi ratată. 

 

Tratamentul psihoterapeutic al relațiilor disfuncționale ale persoanelor care manifestă atitudini pasiv-agresive începe cu:

  • recunoașterea emoțiilor negative, verbalizarea și
  • manifestarea lor în mod constructiv,
  • conștientizarea mecanismelor de apărare disfuncționale adoptate de-a lungul vremii și
  • înlocuirea lor cu altele funcționale,
  • recunoașterea atitudinii ostile pasive față de cei din jur în primele momente de instalare și
  • stoparea ei prin adoptarea unei atitudini deschise față de conflict și încercarea de a-l aborda onest,
  • precum și stabilirea și respectarea  unor limite clare în relația cu celălalt.