Interpretarea psihanalitica a filmului “Tacerea mieilor”

Filmul “Tăcerea mieilor”, ecranizare a romanului cu acelaşi titlu scris de scriitorul american Thomas Harris, este un excepțional și tulburător thriller psihologic, un film care a fost premiat până acum de cinci ori cu Oscar, film produs în anul 1991 sub regia lui Jhonathan Demme.  Este unul dintre cele mai terifiante filme, cu o mare încărcătură emoțională care scoate în evidență potențialul întunecat al psihicului uman, un film în care Anthony Hopkins e un geniu ce joacă magistral rolul lui Hannibal Lecter , un psihiatru criminal care avea obiceiul să mănance părți din victimele sale.

Rolul agentului FBI, Clarice Starling, o tânără agentă practicantă FBI care speră să devină la fel de bună în această meserie ca tatăl său,  polițist care moare împușcat la datorie pe cand încerca să prindă doi hoți, este interpretat de asemenea ireproșabil de Jodie Foster.

Povestea filmului este destul de simplă: Clarice Starling este însarcinată de șeful ei, Crawford să-l intervieveze pe criminalul canibal, Hannibal Lecter, un fost psihiatru de renume, cu dorința nedeclarată de a obține colaborarea lui pentru prinderea unui monstrous ucigaș în serie care obișnuiește să-și jupoaie victimele,  supranumit Buffalo Bill. Pentru aceasta,  Clarice îl vizitează pe Hannibal în închisoare, iar psihopatul se arată cooperant cu o singură condiție, aceea ca tânăra agentă să-i dezvăluie de fiecare dată ceva din viata ei privata,”quid pro quo”(ceva pentru ceva). Obiceiul lui Lecter de a-și prepara feluri de mâncare din organele victimelor sale duce cu gandul la o regresie a acestuia la stadiul oral sadic (cand bebelușul începe să muște sânul, în acest stadiu apărând ambivalența față de mama).

În urma întalnirilor care au loc între cei doi, Hannibal descopera faptul ca agenta Starling sufera din cauza unei traume psihice din copilarie: Clarice, care era orfana de mama, ramane orfana si de tata la varsta de 10 ani, cand acesta moare intr-o actiune in calitatea sa de politist. Ea este luata de un unchi al ei si crescuta la o ferma de la care fuge intr-o dimineata in zorii zilei in sezonul taierii mieilor, dupa ce se trezeste in toiul noptii auzind tipete inexplicabile ca de copil. Iesind din casa descopera ca tipetele vin de la mieii care erau sacrificati de unchiul ei. Acesti miei care tipa in intuneric exprima inocenta spiritului ei, care urla inspaimantat vazand atata rautate in lume, coplesind-o din toate partile. Lecter descopera motivatia ei interna de a deveni agent FBI si de a lupta cu raufacatorii, in mod particular de a-l prinde pe Buffalo Bill: in momentul in care ucigasul va fi prins si cazul va fi rezolvat, mieii vor inceta sa mai tipe.

Intr-unul din desenele sale, Lecter o infatiseaza tinand in brate un miel-dupa care comanda sadic portie dubla de cotlet de miel- si acest desen reprezinta esenta analizei ei, imagine confirmata atunci cand Clarice coboara in pivnita unde era tinuta ultima victima a lui Buffalo Bill, fiica senatoarei Martin. Agenta  o gaseste plangand si tinand in brate un substitut al mielului, catelusul criminalului, Precious, un bichon care chiar semana cu un mielusel.

Secventa aminteste izbitor de cuvintele cu care Clarice isi descrie experienta fugii cu mielul pe care vroia sa-l salveze: “Era foarte foarte frig, m-am gandit daca as putea salva macar unul, dar era asa de greu…” Pe cine vroia Clarice sa salveze cu asa disperare? Poate macar unul dintre parintii ei, mai degraba pe tata, dupa cum sugerau amintirile ei, sau poate pe mama, asa cum striga victima in put: “ Vreau la mami, vreau la mami” sau cum sugera cadavrul mamei ei putrezind in cel mai intunecat si periculos colt al inconstientului ei, in camera in care are loc confruntarea din cadrul programul de antrenare cand  este intrebata:  “ Care este cel mai vulnerabil loc al tau, Clarice?”,  “In colt” .

Locul in care are loc schimbul de informatii intre Clarice si Hannibal este in inchisoare subterana, ca un fel de pivnita colectiva din metafora lui Jung care ar reprezenta inconstientul personal si/sau colectiv, cu trimitere in special la umbra. Odata cu patrunderea lui Clarice in aceasta subterana, ea patrunde si adancurile propriului inconstient sub atenta supraveghere a lui Lecter.

Pentru Clarice insa mai este o lupta de dus: încercarea de a integra idealurile traditionale masculine si feminine si de a armoniza preocuparile respective si acest lucru se dovedeste dificil. Ea are sentimentul ca, daca  poate salva macar un singur miel din turma, totul va fi bine: ea va fi dotat cu o identitate, si demonii ei psihologici vor diparea.

Acesta este un mod comun de a gandi la femeile care in copilarie au invatat a-si gasi identitatea în relatiile cu ceilalti ( in calitate de sora, sotie, mama, etc..). Pe de alta parte, ea are o agenda foarte masculina: de a salva pe cei in pericol, de a calca pe urmele tatalui ei, de a avea o cariera de succes. Ambitia ei ii aduce simpatia publicului pentru ca nu este motivata de lacomie sau avaritie, ci din dorinta de se ridica mai sus de originea ei umila si de a pastra vie memoria tatalui ei.

Hannibal Lecter este ucigasul inteligent,cu un pas in fata tuturor, al carui geniu criminal nu este neincadrabil in vreun profil uman, avand apucaturi de animal, dar paradoxal, practicand si activitati profund spirituale. El încearca sa-i circumscrie spiritul lui Clarice in determinatii psihologice cat mai inguste. Cu timpul, demonul arogant si distant începe sa o placa, ea nu este o fiinta tipica, pentru ca degaja o sinceritate inocenta, este autentica, nu un construct artificial, vanitos si iluzoriu ca ceilalti oameni. Fascinatia in fata autenticitatii angelice a lui Clarice scoate spiritul lui Hannibal din interioritatea pietrificata in care era izolat. Constiinta lui este echilibrata, fiind dominata de ratiune, cu ajutorul careia isi domina pasiunile si pulsiunile interioare, avand astfel aparenta unui om calm, stapan pe sine. El domina haosul din strafundurile inconstientului sau cu ajutorul mintii sale ordonate.  Ucide cu sange rece, cu abilitatea unui sarpe veninos, fiind autonom în fata suferintei victimei. Hannibal a renuntat la umanitatea sa pastrand din natura umana, pe de-o parte, numai ceea ce este bestial si monstruos, iar pe de alta parte numai ceea ce este sublim si profund spiritual. Este fascinat de echilibrul rational al muzicii baroce, gaseste o placere deosebita pictand peisaje frumoase sau se desfata cu crime abominabile si canibalism.

Spre deosebire de Hannibal, Bill era o fiinta dominata de pulsiunile telurice ale spiritului sau, care i-au dezagregat constiinta. Acesta isi ducea traiul in pivnita, iesind in lume doar pentru a face rost de noi victime. Nu mai avea contact cu lumea, spiritul sau izolandu-se total de ordinea lumii de afara. Corporalitatea sa il obliga la un mod masculin de a se insera in real, ceea ce ii repugna. El se afla dincoace de bine si de rau, constiinta sa fiind dominata total de pulsiunile abisale, liberul arbitru nu mai exista. El vrea sa-si modifice natura, pentru ca isi uraste actuala identitate.  Bill se crede transsexual, dar nu este si  devine criminal dupa abuzuri sistematice, dupa ce a fost refuzat de clinicile de schimbare de sex, ceea ce l-a adus pe culmile nebuniei. El ravneste la victimele sale feminine, dar nu le doreste sexual, ci tanjeste sa fie identic cu ele, sa aiba aceeasi natura.

Conștiința lui Bill este dominată de feminitatea sa arhetipală. Bill este feminin in interioritatea sufleteasca, dar corporalitatea continua sa ii fie masculina, astfel ca o resimte ca pe o temnita, ce-l inconjoara din toate directiile. El a vrut sa-si modifice natura corporalitatii, dar spitalele au refuzat sa il opereze, astfel ca fiinta sa a ramas scindata in doua, interioritatea fiind feminina iar exterioritatea masculina, scindare ce a dus la dezvoltarea unei psihoze.

Psiholog Daniela Deneanu

Bucuresti