Despre relatiile interumane (citat)

feedback“Dar în ultimă analiză religia şi relaţiile interumane nu pot fi despărţite. Dacă nu credeţi cu tărie că există un Creator care i-a înzestrat pe oameni cu nişte drepturi inalienabile şi cu o valoare înnăscută înseamnă, la urma urmei, că nu puteţi cred nici în oameni. Comuniştii susţin că nu există Creator. Dar nici oamenii nu au prea mare importanţă pentru ei. Individul în sine nu contează pentru comunişti.

Henry Kaiser spunea cândva că ar trebui să ai automat relaţii interumane de bună calitate, dacă nu uiţi că fiecare individ este important, pentru că fiecare este copilul Domnului. Aceasta este, de altfel, singura bază a părerii bune despre sine. Cel care-şi dă seama că este cineva nu prin ceea ce a făcut sau cât de bun a fost, ci prin graţia divină hărăzită lui şi care presupune o valoare înnăscută, reuşeşte să-şi dzvolte şi o părere sănătoasă despre sine. Cel care nu-şi dă seama de aceasta încearcă să-şi dea importanţă făcând bani, câştigând putere, bucurându-se că-i apare numele în ziar sau în sute de alte feluri. Nu numai că el este un egocentric în cel mai rău sens al cuvântului, dar dorinţa sa permanentă de a avea o părere bună despre sine este cea care produce cele mai mari probleme pe lumea asta.

Atunci când au o părere bună despre sine, oamenii sunt uşor de abordat. Ei sunt veseli, generoşi, toleranţi şi dispuşi să asculte ideile altora. Şi-au rezolvat deja nevoile fundamentale şi sunt în stare să se gândească şi la nevoile altora. Personalitatea lor este atât de puternică şi de sigură, încât îşi pot permite să-şi asume nişte riscuri. Îşi pot permite să greşească din când în când, îşi pot recunoaşte greşelile, pot fi criticaţi şi chiar jigniţi pentru că asta nu lasă urme semnificative la nivelul părerii bune despre sine, care rămâne aproape intactă. Se ştie prea bine că cel ajuns în vârful piramidei este mai uşor de abordat decât complexatul. Se povesteşte că un soldat din Primul Război Mondial ar fi strigat “Stinge dracului chibritul!”, ca imediat după aceea să constate că generalul “Black Jack” Pershing era cel care îl aprinsese. Atunci când a încercat să-şi ceară scuze, generalul Pershing l-a bătut pe umeri şi i-a spus: “Nu-i nimic, băiete. Bucură-te că nu sunt sublocotenent.” Statutul generalului nu era ameninţat de remarca soldatului.

Trebuie să te înjoseşti ca să fii meschin. Când părerea despre sine este proastă, apar cu uşurinţă problemele şi fricţiunile. Atunci când părerea despre sine este extrem de proastă, aproape orice poate deveni o ameninţare.”

Les Giblin, Cum să dobândiţi încredere şi putere în relaţiile interumane, Curtea Veche Publishing, 2006