Definitia iubirii în viziunea lui Scott Peck

“În încercarea de a o explica, iubirea a fost divizată în diferite categorii: eros, philia, agape; iubire perfectă şi imperfectă şi aşa mai departe. Eu îi voi da o singură definiţie, fiind totuşi conştient că aceasta e într-un anumit sens mai mult sau mai puţin inadecvată.

Definesc astfel iubirea: voinţa de a-ţi extinde sinele pentru creşterea ta spirituală sau a altuia.”

 

“…se poate observa că iubirea definită astfel este un straniu proces circular. Pentru că procesul de extindere de sine este un proces de evoluţie. Când cineva şi-a depăşit cu succes limitele, a pătruns într-o stare mai evoluată a fiinţei.

Astfel, actul de iubire este un act de evoluţie a sinelui, chiar dacă scopul este dezvoltarea celuilalt. Prin această metodă evoluăm noi.”

 

“Pentru că eu sunt om şi tu eşti de asemenea om, a iubi oamenii înseamnă în egală măsură a mă iubi pe mine şi a te iubi pe tine. A fi dedicat creşterii spirituale a oamenilor înseamnă a fi dedicat rasei din care parte, iar acest lucru înseamnă a mă dedica propriei mele dezvoltări, dar şi a “celorlaţi”.

Într-adevăr, aşa cum s-a mai subliniat, nu suntem capabili să-i iubim pe ceilalţi până nu ne iubim pe noi înşine, tot aşa cum suntem incapabili să ne disciplinăm copiii până când nu suntem capabili să ne autodisciplinăm.

Este imposibil în realitate să abandonăm propria creştere spirituală în favoarea alteia. Nu putem abandona autodisciplina şi să fim în acelaşi timp disciplinaţi în grija pe care o avem pentru altul.

Nu putem fi o sursă de putere până când nu ne hrănim propria putere.

Pe măsură ce înaintăm în explorarea naturii iubirii, cred că va deveni clar că iubirea de sine şi iubirea de ceilalţi merg mână în mână şi că, în ultimă instanţă, sunt inseparabile.”

 

“Când iubim pe cineva dragostea noastră se demonstrează sau devine reală doar prin străduinţă – prin faptul că pentru cineva (sau pent noi înşine) facem un pas în plus sau mergem încă o milă. Iubirea nu este lipsită de efort. Dimpotrivă, ea presupune efort.”

 

Iubirea este un act de voinţă – adică atât o intenţie, cât şi o acţiune. Voinţa implică faptul de a alege. Nu suntem obligaţi să iubim. Alegem să facem acest lucru.”