Citate psihologice din Victor Frankl

cabinet de psihologie Bucuresti

Bunătatea umană o putem găsi în toate grupurile, chiar şi în cele care, luate în ansamblu, ar putea fi uşor de condamnat.

 

Din toate acestea putem învăţa că în lumea aceasta există două rase de oameni, două şi numai două: “rasa” omului cu bun-simţ şi aceea a omului nesimţit.
Nu trebuie să uităm niciodata că putem găsi un sens în viaţă chiar si atunci când suntem confruntaţi cu o situaţie
deznădăjduită, când avem de înfruntat o soartă pe care nu o mai putem schimba.

 

“Trăieste ca si cum ai trăi a doua oară, iar prima dată ai fi acţionat la fel de greşit pe cât eşti acum pe cale să o faci!”

 

Căutarea sensului reprezintă motivaţia primă a omului în viaţă, iar nu o “raţionalizare secundară” a pornirilor sale
instinctuale.

 

Dragostea este singurul mod în care putem cuprinde o altă fiinţă umană în nucleul cel mai lăuntric al personaIitătii sale.

 

Nimeni nu poate deveni pe deplin conştient de esenţa unei alte fiinţe umane dacă nu o iubeşte.

 

Dragostea ne face în stare să vedem trăsăturile si caracteristicile esenţiale ale persoanei iubite; ba chiar mai mult, vedem potenţialul din persoana iubită care nu este încă actualizat. Mai mult, prin dragostea sa, cel care iubeste îi permite persoanei iubite să-si actualizeze potenţialul. Făcându-l pe cel iubit constient de ceea ce poate fi şi deveni, el face ca aceste potenţiaIităti să devină realitate.

 

Nu orice stare internă conflictuală este neapărat una nevrotică; o anumită doză de conflict este normală
si sănătoasă.

 

Vidul existenţial se manifestă mai ales printr-o stare de plictiseală.

 

Nimeni nu are dreptul să facă ceva rău, nici chiar dacă lui i s-a făcut vreun rău.

 

Uneori, atunci când voinţa de sens este blocată, ea este compensată si înlocuită de voinţa de putere, inclusiv
de forma cea mai primitivă a acesteia – voinţa de bani. În alte situaţii, când voinţa de sens este blocată, locul ei este luat de vointa de plăcere. Acesta este si motivul pentru care frustrarea existenţială sfârşeşte adeseori într-o compensare sexuală.

 

În fiecare clipă, omul trebuie să decidă, fie în bine, fie în rău, cum va fi monumentul existenţei sale.

 

Un om care crezuse ani la rând că atinsese limita absolută a tuturor suferinţelor posibile afla acum că suferinţa
nu are margini, că poate încă să mai sufere, ba încă mult mai intens.

 

Plăcerea este şi trebuie să rămână un efect secundar sau un subprodus, fiind nimicită şi distrusă cu atât mai mult
cu cât devine un scop în sine.

 

Omul este capabil să schimbe în mai bine lumea, dacă acest lucru este posibil, şi totodată este capabil să se schimbe pe sine însuşi în bine, dacă este nevoie.

 

Oamenii au îndeajuns ca să trăiască, dar nu şi pentru ce să trăiască.

 

Asa cum ne învaţă logoterapia, există trei căi principale pe care se ajunge la sens în viaţă:

 (1) creând sau înfăptuind ceva;

 (2) experimentând ceva sau cunoscând pe cineva;

 (3) prin atitudinea pe care o avem în faţa unei suferinţe inevitabile.

 

Căci lumea se găseşte într-o stare rea, dar aceasta va deveni încă şi mai rea dacă fiecare dintre noi nu
va da tot ce poate mai bun.

 

Trebuie să ai un motiv pentru “a fi fericit”. De îndată ce găseşti motivul, devii automat fericit.