Citate despre resentimente

resent

Orice sentiment intens – pozitiv sau negativ – care ne rămâne în conștient prea mult timp se va transforma într-o amintire pe termen lung. Ambasadorii – în primul rând hipocampul  – sunt responsabili de convertirea amintirilor de scurtă durată în unele pe termen lung. Ca un primitiv preocupat de siguranța și protecția noastră, amigdala se asigură că nu uităm amintirile dureroase. În felul acesta se formează resentimentele. 

(Stan Tatkin)

Resentimentul este o autointoxicare sufletească ale cărei cauze și consecințe sunt foarte precise. El este o atitudine psihică de durată și ia naștere din pricina reprimării sistematice a descărcării anumitor emoții și afecte care sunt normale în sine și aparțin fondului naturii umane, ea determină unele atitudini de durată față de anumite tipuri de valori iluzorii și de judecăți de valoare corespunzătoare acestora. Emoțiile și afectele avute aici în vedere în primul rând sunt următoarele: sentimentul și impulsul răzbunării, ura, răutatea, invidia, pizma, perfidia. 

Cel mai important punct de plecare în constituirea resentimentului este impulsul răzbunării. …Fiecare impuls al răzbunării trebuie să fie precedat de un atac sau o ofensă. Aici este însă important faptul că impulsul răzbunării nu coincide nicidecum cu impulsul de a contraataca sau de a te apăra, chiar dacă această ripostă este însoțită de mânie, furie sau indignare.

(Max Scheler)

Nu creștinismul e matricea resentimentului, ci revoluția modernă ca practica a anticrestinismului redical. Omul resentimentar își propune să distrugă orice ierarhie bazată pe merit.

(Teodor Baconschi)

Toți suntem resentimentari, deosebirea este că unii își reduc ranchiunile la planul intim al propriilor dușmănii, în timp ce alții le sporesc până la pragul colectiv al ideologiilor în vogă.  Căci una e să duşmăneşti pe cineva în nume propriu şi alta s-o faci în numele unei categorii supraindividuale: partid, religie, etnie, clasă, sex. Din prima speţă (cea a resentimentului individual) fac parte antipatiile şi urile inevitabile, acelea de care nici un om, în măsura în care a îndurat umilinţe şi frustrări în viaţă, nu scapă.

(Sorin Lavric)