Alfred Adler despre relaţiile umane

archetype

“Este un fapt  adesea dovedit şi subliniat că oamenii trec unii pe lângă alţii şi îşi vorbesc fără a putea găsi un punct de contact, coeziunea necesară, ei tratându-se ca nişte străini, nu numai în cadrele vaste ale societăţii, ci chiar şi în sânul grupul celui mai restrâns care este familia. 

Foarte frecvent suntem confruntaţi cu plângerile părinţilor care nu-şi înţeleg copiii şi cu acelea ale copiilor care se consideră neînţeleşi de către părinţii lor.

Cu toate acestea, în condiţiile fundamentale ale vieţii umane colective se face simţită o vie înclinaţie spre comprehensiunea reciprocă, pentru că întreaga noastră comportare faţă de aproapele depinde de aceasta. Oamenii ar putea duce o viaţă în comun mult mai bună dacă cunoaşterea semenului ar putea fi mai profundă, deaorece anumite forme perturbatoare ale vieţii în comun ar fi suprimate, forme care sunt astăti posibile pentru că nu ne cunoaştem unii pe alţii, expunându-ne pericolului de a ne lăsa amăgiţi de aparenţe şi de a cădea pradă ipocriziei celorlaţi. 

Este necesar acum să vedem de ce tocmai din partea medicinei are loc încercarea de a constitui în acest vast domeniu o disciplină aparte denumită cunoaşterea omului şi care sunt premisele acestei ştiinţe, sarcinile care îi incumbă, rezultatele pe care le putem aştepta de la ea. “

Alfred Adler, Cunoaşterea omului, editura Iri